Cred cu tarie la momentul acesta ca cele mai mari suferinte sunt cele cauzate din dragoste. Sa-mi fie cu iertare pentru cei care au pierdut pe cineva drag, sau pentru cei care sufera dupa o cearta cu parintii. Pe raposati nu-i mai aduce nimeni inapoi, iar despre parinti stiti ca vor fi mereu acolo si ca… va vor iubi, sunteti ai lor! Bineinteles ca exista si exceptii, ca peste tot.
Am suferit din dragoste. Pentru ca am iubit. Am avut inima franta. Pentru ca i-am dat ocazia. Am regretat mult: mai intai relatia, apoi omul. Acum nu mai regret nimic. Am trecut peste: cu greu, dar s-a putut. Tocmai din acest motiv am si puterea sa vorbesc deschis despre asta acum, fara sa-mi pese de ce o sa spui tu sau poate…el !
Mi se pare insa destul de ridicol ca atunci cand la mijloc se frange o inima, subsemnatii sa mai poata avea o relatie de amicitie. Nu exista asa ceva, nu se poate! Am pastrat in schimb relatii frumoase cu cei de care m-am despartit pe cale amiabila, pentru ca ne-am dat seama ca nu mai mergea, sau, pur si simplu nu eram facuti unul pentru altul, iar decizia a fost luata in urma unor discutii deschise, zic eu, in care fiecare a spus ce avea pe inima.
Chiar si acum, dupa atata timp, ma cuprinde o stare ciudata atunci cand ma intalnesc, fara sa vreau, cu vreunul dintre fostii mei. Si nu ma uit, il evit cat pot, pentru ca simt ca nu ma pot uita la el, in ochii lui. Si nici nu-mi doresc asta. Mult timp nu am inteles de ce. Alte prietene mi-au spus ca sunt lasa. Insa eu zic asa: ochii mei abia-abia si-au recapatat stralucirea dupa cumplitele evenimente.
De ce le-as mai arata stralucirea ochilor mei, unor ochi care n-ar avea macar puterea si curajul sa vada unde au gresit si cu ce. Se spune ca frumusetea unei femei sta in ochii celui care o iubeste. Daca frumusetea mea ar fi stat macar o clipa in ochii celor care se presupune ca m-au iubit, ma tot intreb daca as fi fost frumoasa sau urata! In niciun caz perfecta!
A trecut vremea cand ne imparteam opiniile, suferintele si obiectivele. Acum a venit vremea mea, vremea ta, vremea lui si vremea ei! Fiecare si le stie pe ale lui! Eu le stiu pe ale mele si punct! De ale altora nu-mi pasa decat in masura in care aceste persoane imi sunt dragi si mi-au ajuns cumva la inima!
Asadar, este greu sa vorbesti frumos despre fosti. Dar e si mai greu sa-ti alegi cuvinte potrivite pe masura acestor distinsi domni, pentru care am fi facut odata mai multe decat s-ar fi cuvenit. Despre fosti, numai de bine! Ramaneti cu bine!