Supermarket-urile, orădenii și Candy Crush

IO n-am jucat niciodată Candy Crush. Probabil nici n-o să joc. Dar, de multe ori, cumpărăturile le fac, ca marea majoritate a orădenilor și românilor de pretutindeni, în supermarket. Azi, totuși, mi-am dat seama că nu-i nimic “super” în supermarket. Prețurile îs aceleași, calitatea e aceeași și servirea lasă, de multe ori, de dorit. Așa că… unde-i supermarketu’ ăla, în Oradea, care e chiar… super?

Le-am încercat pe toate, de la mic la mare, de la cunoscut la mai puțin cunoscut și tot nu pot spune că fac mare economie sau îs deosebit de satisfăcut de calitatea produselor sau a servirii. Stau de multe ori la cozi uriașe, mă enervez de multe ori fiindcă nu funcționează casele de marcat sau gadgetu ăla de citit codu de bare… Cumpărăturile mă enervează, mă stresează și mă dezamagesc, indiferent unde le fac.

Nu știu dacă toți orădenii simt asta. Dar dacă sunt și unii mulțumiți de serviciile unui anumit supermarket, aș vrea să știu și io… care? Unde pot să merg, să cumpăr, să plătesc, fără neajunsurile de mai sus. Unde pot cumpăra cu sentimentul că fac bine ce fac și mă mai și relaxez? Pot fi cumpărăturile în supermarket ca un joc relaxant de Candy Crush? Și dacă da, care e supermaketu ăla și de ce?

Io pun pariu că nu există.

Doar o părere

Salut! Eu sunt Blogu. Înalt, brunet, simpatic… şi deştept. Foarte modest, de altfel. Împăcat cu lumea, cu ceilalţi, cu destinul, cu toate. Mă cert doar cu mine, fiindcă părerile celorlalţi le las lor. În felul ăsta nu mă cert cu alţii. Fiecare cu p…ărerea lui. Reţeta păcii absolute.
Ei, acuma întrebarea de 10 RON: ce caut eu aici? Îmi zic şi eu părerea despre viaţa asta şi lumea prin care ne rostogolim. Sau care se rostogoleşte cu noi în ea, nu ştiu exact. De ce aici? Păi loc în Camera Deputaţilor n-o să prind niciodată, că nu-mi prea place să dorm nici vara, nici iarna, nici noaptea, nici ziua, d’apăi tot anul cum se prevede in fişa postului domniilor lor, la TV n-am loc, că-s 100% natural, iar în muzică n-o să am succes niciodată fiindcă nu-mi pot mişca gura pe cât de repede merge playback-ul. Aşa că-mi zic părerea aici fiindcă eu cu mine nu mai vorbim de ceva vreme. Ne-am certat şi tre’ să-mi vărs şi eu oful undeva. Adică… să mă descarc… Adică… nu ştiu cum să explic exact ce vreau sa zic, ca să vă faceţi o părere despre ce vreau sa vorbesc.
A, ba da. E ca şi cum site-ul ăsta ar fi un… ansamblu vegetal salvator la nevoie, ca să nu-i zic tufiş, părerea mea o… povară imensă care te sfâşie pe dinăuntru, ca să nu-i zic pizza cu de toate şi mult, mult ardei iute, iar părerile voastre despre părerile mele… cugetări pe deplin apreciate şi necesare, ca să nu le zic frunze de brusture.

Oradea Grand Prix

Precis el e. Seat-ul ăla galben nu ar putea face atâta gălăgie la 12 noaptea decât dacă e Schumacher la volan, în ditamai intersecţia Decebal cu Dacia. Şi merge şi merge şi merge, face „drifturi” d’alea simandicoase, un fel de gogoşi umplute cu fum şi resturi de cauciuc. Şi povestea asta, aproape în fiecare seară, de vreo două săptămâni.
Eh, ce să faci… Cobori jos pe pământ vreo treizeci de sfinţi şi alaiul lor şi încerci să îţi înfunzi urechile în pernă şi să numeri oi. Da şi oile’s speriate de atâta scârţâit de roţi. Fug care încotro şi nu poţi să le mai numeri. Te ridici, te duci la balcon, aprinzi o ţigară. Sinucidere curată. Ţigările ucid încet. Dar, măcar, când eşti mort, nu mai auzi nimic. Şi ca să fie paradoxul complet, Seat-ul pleacă, fericit că m-a lăsat fără somn şi în noaptea asta. Dacă tot am fumat una, două nu strică. Sau trei. Sau patru… Apoi, când vine somnul, mă culc. E abia 4, doar n-o să mă culc odată cu găinile…
Enervantă melodie. Sună telefonul ăsta în draci, de pe la 6. Noroc cu butonul de „snuz”. Ar trebui să-i zică „ftutz”. Oricum, mă trezesc. Super. Iar e 9. Ok, azi bag scuza cu „s-a terminat bateria la telefon şi n-a mai sunat”. E o idioţenie care prinde perfect la nivel executiv. Fix pe limba şefului. Doar n-o să-i zic că m-am uitat la drifting toată noaptea…
Scuzele-s acceptate şi eu mă trezesc, pe la amiază, după un pachet de Marlboro şi 12 cafele. Şi în completare la ziua minunată, şeful mi-l prezintă pe fi-su. E rupt de pe Fashion Channel, are un televizor în buzunar şi e tot zâmbet. Şi mai tare, văd când coboară şi pleacă. Are un Seat galben sport. Să trăiţi şefu!

Copyright Cosmina Blog 2018
Shale theme by Siteturner